8 februarie 2012 Totul despre cocaina - utilizare, preparare, consum

Cocaina este un alcaloid tropanic, care se obține din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Cocaina este o substanţă stupefiantă care creează o dependenţă puternică, acţionând direct asupra creierului. Cocaina pură a fost extrasă din frunzele plantei coca la mijlocul secolului 19; la începutul secolului 20 era deja folosită ca ingredient în majoritatea produselor farmaceutice destinate tratării diverselor boli. În prezent, deţinerea, utilizarea sau comercializarea cocainei sunt ilegale, cu o singură excepţie: medicii o pot folosi ca anestezic în timpul unor intervenţii chirurgicale la ochi sau la gât. (2R,3S)-3-Benzoyloxy-tropan-2-acid carbonic- methylester C17H21NO4

Istoria cocainei - Primele frunze de coca ajung din America de Sud în Europa prin anii 1750. În iarna anului 1859/1860 farmacistul german Albert Niemann (1834-1861) izolează în laboratorul din Göttingen componenții activi din frunzele de coca. El numește alacaloidul obținut „kokain”. Această descoperire a lui Niemann este controversată, unii înclină să creadă că primul care deja în 1855 a izolat alcalaoidul ar fi fost chimistul german Friedrich Gädcke și că tot el a numit substanța „Erythroxylin”. O a treia variantă este neurologul Paolo Mantegazza din Pavia care ar fi descoperit alcaloidul în 1858. Cocaina pură a fost izolată în München în anul 1923 de purtătorul premiului Nobel Richard Willstätter, D. Wolfes și H. Mäder. Din anul 1879 cocaina este folosită la tratamentelor pacienților dependenți de morfină. În același an Vassili von Anrep din Würzburg descoperă efectul analgezic al cocainei, acest efect analgezic și cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conținea 250 mg cocaină/litru, acest lucru nu este amintit în istoricul concernului. Pericolul de cauzare a dependenței față de alcaloid a fost recunoscută numai treptat.

Farmacologie - Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o creștere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie și de dependență față de cocaină.

Cum se prepara cocaina si cum se utilizeaza - Frunzele de coca, după ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafețe pardosite, sunt amestecate cu kerosen și carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate cu picioarele.

Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolvă în kerosen. Soluția este filtrată și se elimină reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obține sulfatul de cocaină sau pasta de bază care se precipită și se depune pe fundul vasului. Odată prelucrată, această pastă este pusă la uscat înainte de a fi purificată, pentru eliminarea kerosenului și a altor impurități reziduale. Pentru aceasta se adaugă din nou acid sulfuric și permanganat de potasiu. După filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăși filtrat și uscat. Din pasta purificată obținută, cocaina este izolată prin adăugare de acetonă sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă acid clorhidric și alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se comercializează.

Cocaina se găsește sub diverse forme:

Basuca - cocaina pastă (baza), cu o puritate de 35 %, răspândită în America de Sud, poate fi fumată ca atare sau în amestec cu tutun sau marijuana.

Cocaina hidroclorică – cocaina de stradă, cu o concentrație de aproximativ 25 - 35 %, este amestecată cu adulteranți și diluanți, uneori puritatea putând atinge 100 %. Această substanță poate fi injectată sau prizată și este solubilă în apă.

Cocaina bază liberă (Crack) – este obținută prin extracție cu solvenți și are o puritate de 100 %. Este insolubilă în apă și de aceea trebuie fumată.

Frunzele de coca pot fi amestecate sau fierte sub formă de ceai.

Pe stradă - cocaina se vinde în general sub formă de pudră albă, fină sau granulată. Dealerii însă o amestecă cel mai adesea cu diferite alte substanţe inerte (ex.: pudră de talc, zahăr pudră, faină etc.) sau chiar active (amfetamine, substanţe anestezice etc.). Din această cauză, într-o doză de cocaină doar 50 - 60% sunt de cocaină pură, iar efectele şi toxicitatea dozei sunt foarte diferite de cele ale cocainei pure.

Consum - "Priza" este cea mai des folosită metodă de administrare a cocainei. Trasă pe nas ("prizată"), cocaina este absorbită rapid prin mucoasa nazală provocând cele mai intense şi îndelungate efecte (cu durata de 15 - 30 minute).

Prin mestecarea frunzelor de coca, absorbţia substanţei active se face mai lent, iar efectele nu sunt prea intense dar sunt persistente. Cocaina poate fi de asemenea injectată, această metodă fiind mai rar folosită şi mai periculoasă. Substanţa injectată trece direct în sânge, este total absorbită şi efectele apar într-un timp foarte scurt (10 - 20 minute). Cocaina poate fi şi fumată - tipurile de cocaină care de obicei se fumează fiind denumite freebase şi crack. Ajunsă în plămâni, cocaina se absoarbe foarte repede în sânge, are efecte imediate dar pentru o perioadă scurtă (5 - 10minute).

Rush/Down/Crash - prizarea cocainei are un efect foarte rapid. Substanţa ajunge la creier în doar câteva secunde şi provoacă o plăcere scurtă dar intensă (rush, în engleză). Euforia (high în engl.) care urmează după rush dispare în aproximativ 30 de minute, lăsând consumatorul într-o stare de anxietate, depresie şi irascibilitate, aşa numita stare down (engl.) care pe mulţi îi încurajează să mai ia o doză. Din acest motiv prizarea cocainei poate duce foarte uşor la dependenţă. Pentru cei care utilizează cocaina în mod frecvent, starea de rău fizic şi psihic (down) de după administrare devine din ce in ce mai insuportabilă şi generează depresie, stare de epuizare, iritabilitate şi mai ales o dorinţă incontrolabilă de a lua încă o doză de cocaină. Starea ulterioară satisfacerii acestei dorinţe se numeşte crash (engl.)

Efecte imediate - cocaina este un anestezic local. Luată în doze mici, cocaina provoacă o stare de euforie, stimulează senzaţiile de percepţie (mai ales auz şi simţ tactil), dă sentimente de putere fizică şi de îmbunătăţire a abilităţilor mentale, înlătură senzaţiile de somn şi foame. În acelaşi timp însă, ea provoacă tahicardie, creşterea temperaturii corpului şi a presiunii arteriale, vasoconstrictie. Efectele psihologice sunt şi ele foarte variate, depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate de consumul de cocaină. O persoană poate simţi doar o simplă stare de agitaţie, în timp ce alta poate dobândi un sentiment de putere absolută.

Efecte pe termen lung - cu fiecare nouă doză, consumatorul caută - dar nu reuşeşte - să retrăiască senzaţiile pe care i le-a oferit doza anterioară. Astfel, consumul pe termen lung naşte dependenţă şi provoacă iritabilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie, paranoia sau halucinaţii auditive. Consumul în doze din ce în ce mai mari creşte toleranţa consumatorului faţă de starea de high (euforie) dar creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectul anestezic al cocainei. În astfel de momente, pot surveni decese accidentale, funcţia anestezică a cocainei putând provoca consumatorului un stop respirator şi de aici un stop cardiac.